Portul popular

divider

Împletind elemente pur româneşti cu elemente străine, împrumutate, portul popular din zonă s-a păstrat până în zilele noatre, fiind purtat cu mare cinste. Petru Curcă, învăţător, spunea în „Monografia satului Boz“(1966): “Costumul popular al bărbaţilor este compus din: cămaşă scurtă cu mâneci strânse (pumnari), pantaloni albi, largi, legaţi sub genunchi cu o curea. Cămaşa este încinsă cu cingătoare lată de 20-30cm (şerpar). Peste cămaşa împodobită cu motive florale (albastre sau negre) se poartă o vestă (laibăr) de culoare neagră… Pe cap se poartă o pălărie de culoare neagră sau verde închis. […] Costumul popular al femeilor se aseamănă din punct de vedere cromatic cu cel al bărbaţilor. Iile sunt cusute cu motive florale negre şi albatre, precum şi cu fir roşu şi auriu. Poalele sunt albe, prevăzute cu dantelă (ciptă). […] Peste poale se prind două rânduri de oprege simple, de culoare neagră. Peste ie se poartă un laibăr asemănător cu cel bărbătesc, dar împodobit cu modele mai alese, mai deosebite. Capul se acoperea cu batic (chişchineu) de culoare diferită, în funcţie de vârstă şi starea civilă.” Costumul popular era îmbrăcat la biserică, la joc, în zilele de sărbătoare.

În ansamblul culturii populare, obiceiurile formează un capitol important, deoarece întreaga viaţă a omului este marcată de obiceiuri. Acestea implică acte rituale şi ceremonii, acte juridice şi economice, valori morale şi exprimări estetice, vechi mituri şi cunoştinţe.