Castrul Roman de la Micia

divider

Cele mai vechi urme de locuire de pe Valea Mureşului, din perimetrul actual al comunei Veţel, datează din epoca pietrei şlefuite. În nord-vestul Mintiei, în dreptul kilometrului opt al şoselei care leagă Deva de Ilia, s-a descoperit în cursul anului 1968 o aşezare neolitică. Cercetările arheologice au demonstrat existenţa unor urme de locuire în zona Mintia datate în perioada preromană. În campaniile din 1929-1930 şi 1966 s-a identificat în aşezarea civilă şi în castrul roman de la Micia ceramică dacică de tip Latene-tarziu, specifică nivelului de dezvoltare al populaţiei autohtone. Urmele romane pornesc de la Mintia spre sud până la poalele dealurilor de la Herepeia, iar spre sud-vest până lângă Vulcez. Arheologic şi epigrafic sunt atestate în acest vast perimetru castrul auxiliar, aşezarea civilă dezvoltată în canabae, cunoscută în inscripţii sub numele de pagus Miciensis, amfiteatrul militar, marile thermae ale garnizoanei, complexul comercial şi meşteşugăresc, drumul roman, temple pentru zeii mauri şi Iupiter Optimus Maximus Heliopolitanus şi necropole. Pentru că s-a dezvoltat pe un traseu secundar, departe de drumul roman care lega Ulpia Traiana Sarmizege-tusa de Apulum, Micia nu a fost menţionată în intinerariile romane şi a rămas în afară arealului cunoscut de geografii antici. Localizarea ei s-a făcut însă cu certitudine pe baza inscripţiilor descoperite în zona Mintia-Veţel, care-i menţionează numele.

Deși avea numai statut rural (pagus), așezarea prezenta un înalt grad de urbanizare, cu rețea stradală ortogonală, edificii publice monumentale (terme, amfiteatru etc) și un port la Mureș (amenajat cu cheiuri din zidărie de piatră).