Biserica de lemn “Sfinţii Arhangheli”, sec XVIII – lea, satul Gialacuta, monument istoric

divider

Biserica domină de pe deal satul risipit în vale şi pe coaste şi care nu mai are decât 7 locuitori. Momentul înălţării lăcaşului exis-tent se consideră că este miezul sec. XVII- lea, văleatul stăruind poate în pragul de sus al uşii de vest, îngropat sub tencuială. Dimensiunile îi sunt modeste, laturile lungi de 8 m, înălţimea de 1,7 m, iar forma arhaică, o navă dreptunghiulară cu partea de vest şi est nedecroşate, poligonale cu 3 laturi. Clopotniţa de peste pronaos cu foişor în console şi coif a fost adăugată târziu (sec. XIX), ca şi şopronul de formă poligonală, înconjurat de palanc, rostuit pentru mărirea spaţiului. În elevaţia interiorului s-a folosit modelul obişnuit, pentru pronaos (tavan drept) şi naos (boltă în leagăn), mai aparte fiind cel al altarului – o boltă joasă, puţin curbată, tangent la laturile poligonului.

Cu peste 5 decenii în urmă pereţii au fost tencuiţi pe dinafară, dar şi la interior peste o prea posibilă decoraţie pictată, datorată unuia dintre zugravii de la care au rămas mărturii (Constantin sau autorul picturii de la Certejul de Jos). Din tâmpla sec. XVIII- lea se păstrează 3 preţioase icoane: Maria cu Pruncul, Sfântul Nicolae, Isus Hristos, (ajunse în depozitul de la Orăştie) al căror realizator, familiar, prin roadele hărniciei şi talentului său (semnalate la Târnava, Furc-şoara, Răduleşti, Certejul de Jos, Ciungani, Basarabasa, Zam, Ocişor ş.a), rămâne doar presupus, căci nu a fost găsită, până acuma, nici o piesă semnată.

Spre sfârşitul sec. XIX-lea, o compoziţie alegorică, arbori în ipostaza anotimpurilor, a fost zugrăvită pe tavanul pronaosului, o scenă din geneză, pe timpanul de vest al naosului; “Cei vechi de zile”, pe bolta altarului.

Din păcate, cenușa acestei bisericuțe de lemn îngrașă pământul locului pe care l-a slujit timp de trei secole și jumătate. A ars în 19 martie 2012, la prânz, din pricina unui foc scăpat de sub control. Nu au mai fost recuperate decât o găleată cu sfinte vase din porțelan (scoase din uzul liturgic), toaca de fier, tabla acoperișului și mici fragmente din clopotul de bronz.

În circuitul turistic Brănişca – Certeju de Sus – Veţel se încadrează mai multe obiective turistice. Astfel, se găsesc biserici cu o vechime semnificativă, dar şi castele şi conace sau rezervaţii naturale, cu peisaje minunate.

Biserica de lemn “Întâmpinarea Domnu-lui”, sec. XIX-lea, satul Bărăştii Iliei, construcţia 1778. Figurează pe lista monumentelor istorice. Parohia Bărăştii Iliei apare înregistrată la 1733 cu 25 de familii unite, dar fără preot şi biserică. Biserica de aici, care poartă hramul “Întâmpinarea Domnului”, a fost construită între anul 1750 şi 1760 – 1762. Biserica este aşezată în apropierea pârâului Bărasca, cu plan dreptunghiular, cu absida altarului nedecroşată, poligonală în trei laturi. Cadrele intrărilor sunt marcate de pervaz şi tencuială, dar se presupune că cel al uşii de vest, spre naos, are decor sculptat. Un chenar pe motivul dintelui de lup, adâncit în grosimea lemnului, ornează cornişa, singurul de acest fel în bisericile de lemn hunedorene. Tavanul este drept peste pronaos şi cu boltă în leagăn peste naos. Pictura de pe pereţi a dispărut fără urme. Lucrările de renovare din anul 1969 au afectat mult originalitatea. Clopotniţa robustă, de peste pronaos are foişor cu console şi coif.

În timp, lăcaşul a fost supus mai multor renovări, unele i-au alterat aspectul origi-nal şi bogatul decor iconografic. În anul 1696 eventualele inscripţii exterioare au fost acoperite cu un strat de tencuială, iar fragmentele picturale interioare cu placaj.